Continuaţi să navigaţi


Sper că iubiţi oamenii cu care lucraţi la fel de mult ca mine. Uneori mi-aş dori să puteţi fi cu toţii o musculiţă pe perete, aici. Aşa aţi avea şansa de a cunoaşte oameni extraordinari. Oameni care îşi dedică viaţa pentru a vă servi şi care fac din compania noastră un loc incredibil pentru a atinge excelenţa. Unul dintre cele mai interesante lucruri pe care le-am observat, şi mă includ şi pe mine aici, este felul în care reacţionează oamenii atunci când sunt sub presiune şi lucrurile nu merg conform planului.


Unul dintre colegii de-aici a petrecut ceva timp în Marină şi a spus ceva zilele  trecute care m-a făcut să zâmbesc. Nu auzisem expresia niciodată până atunci, aşa că, după ce am râs împreună o vreme, am început să căutăm semnificaţia. Folosise cuvântul „Doldrums”. E-n regulă, ştiu că unii dintre voi se întreabă ce legătură au toate astea cu mesajul de final de an, care ar trebui să fie motivaţional şi să facă din 2017 un an excepţional. Ei bine, mai aveţi puţină răbdare.


Am aflat că viaţa pe mare este atât de imprevizibilă, încât a fost ales un cuvânt care să descrie orele, zilele şi săptămânile de aşteptare. Se pare că acest cuvânt este folosit de secole cu referire la vremurile în care lucrurile nu merg aşa cum ne-am dori, la viteza pe care am vrea-o şi în direcţia preferată de noi. Aceste vremuri erau numite Doldrums, după numele unei zone din apropierea Ecuatorului, unde alizeul nu bate.


Atunci când un vas naviga înspre sud, în direcţia Ecuatorului, atmosfera traversării valurilor în adierea răcoroasă şi revigorantă a alizeului era extraordinară. Toată lumea la bord era entuziasmată. Existau alimente proaspete şi apă din plin. Vântul care bătea îi încuraja pe toţi că toată călătoria va fi un succes. Apoi, în câteva minute, vântul se oprea, iar avântul vasului era tăiat brusc. Totul încremenea.


Temperatura începea să crească treptat. Vasul începea să se clatine înainte şi înapoi, iar disconfortul, frustrarea şi îndoiala Doldrums-ului se instalau. Moralul era la pământ. Ceea ce părea să fie o călătorie distractivă şi plină de adrenalină se transforma în ceva înăbuşitor şi rigid. Această situaţie putea să dureze câteva zile sau chiar săptămâni întregi, iar cei afectaţi se mai încredeau doar în forţa divină, care ar fi făcut alizeul să sufle din nou şi să-i repună pe traiectoria lor.


Acest blocaj crea probleme importante conducerii vasului în privinţa menţinerii disciplinei şi împiedicării marinarilor să se lase distraşi de gândul la casă, la familie, la o viaţă departe de toate acelea. Căpitanii aveau două opţiuni:


1. Disciplină severă şi sancţiuni aspre.


2. Rutină şi concentrare pe lucrurile mici executate corect.


Şi în acel moment personalul era instruit cu privire la rutina riguroasă. Fiecare membru al echipajului era solicitat să stea de veghe 12 ore pe zi. Fiecare punte era frecată, fiecare cârmă reparată. Fiecare piesă era unsă şi menţinută în perfectă stare de funcţionare. Căpitanii buni introduceau chiar un interval săptămânal de timp numit „Creează şi Repară”, în care membrilor echipajului li se cerea să repare orice ruptură minoră a uniformelor.


Căpitanul ştia că până şi cea mai mică ruptură, lăsată nereparată, s-ar transforma într-o gaură care ar strica întregul costum. Scopul acestei rutine era să menţină oamenii concentraţi şi pregătiţi pentru momentul apariţiei vântului sau chiar a duşmanului şi, de asemenea, să nu permită ca absenţa progresului exterior să încetinească progresul interior.


Pentru cei de pe vas, părea că sunt încremeniţi pe ape moarte. Căpitanul însă vedea lucrurile diferit. Ştia că rutina e o lecţie de disciplină, forţă, unitate şi spirit frăţesc. Mai ştia şi că, în adâncuri, o forţă tăcută şi invizibilă mişca vasul prin Doldrums. Vedeţi, nu vântul a fost cel care a scos vasul din zona moartă; a fost curentul din ocean care, pe nesimţite, a tras vasul spre zone mai prielnice.


 


Sunt convins că v-aţi dat seama până acum că nu e vorba doar despre o lecţie de istorie. Fiecare dintre voi este Căpitanul propriei afaceri şi cu siguranţă aţi trăit deja o parte dintre emoţiile trăite de marinarii din această povestire. Pe toţi v-a purtat alizeul spre sud atunci când ceea ce făceaţi funcţiona, când prezentările erau puternice, recrutările fructuoase şi punctele credit incredibile.


Şi sunt convins că aţi navigat şi în Doldrums-ul afacerii, atunci când prezentările păreau să nu aibă niciun ecou asupra celorlalţi, când recrutările nu erau însoţite de rezultate  şi punctele credit nu se acumulau.


Aşadar, în calitate de Căpitan al afacerii voastre, ce veţi face atunci când vântul se opreşte temporar? Puteţi să vă lăsaţi demoralizaţi şi duşi de val sau, dimpotrivă, puteţi acţiona. Exact ca acei marinari, ar trebui să vă îndreptaţi atenţia asupra rutinei şi să deveniţi experţi în activităţile mici şi repetitive specifice afacerii. Învăţaţi, vorbiţi cu oamenii, prezentaţi produsele, sunteţi optimişti? Munciţi susţinut şi inteligent?


Chiar şi în cele mai sumbre momente ale facerii faceţi progrese incredibile. Curentul de sub voi vă îndreaptă în direcţia în care aveţi nevoie să fiţi.


Să nu uitaţi niciodată că în Forever progresăm mereu. Uneori acest lucru e greu de măsurat, dar întotdeauna mergem înainte.


Continuaţi să navigaţi!


Keep Smiling,



Gregg Maughan

Related Products